Conceptele sunt atrăgătoare prin influența lor și ca atare, în căutarea unei imagini cât mai rezonante în mintea celorlalți sau cât mai vandabilă conform trendurilor actuale, am devenit „maeștri” în conceptualizare și abstractizare, fără să conștientizăm că cel mai adesea suntem maeștri în copy paste-uri neînțelese sau neintegrate.
Comunicarea este cu atât mai conceptuală cu cât este mai dornică de impact, căutată, oficială, conformistă, calculată, normată și astfel devine pompoasă, ineficientă, neclară și greu de înțeles raportat la aplicabilitatea în realitatea de zi cu zi.
Cu cât gândim și comunicăm mai mult în concepte, cu atât ne îndepărtăm de realitatea concretă, explicită, palpabilă a fiecărui moment și poate cel mai trist, construim iluzii peste rădăcinile Vieții astfel încât seva Sa nu mai ajunge să hrănească fiecare celulă.
Știm oare cu adevărat cum se simte „iubirea”, „fericirea” sau “sustenabilitatea” în corp sau cum se trăiesc ele zi de zi, dincolo de gând? Crâmpeie sunt, uneori, repere ale Existenței.
Fanteziile cele mai mari ale umanității sunt lipite de conceptele cele mai influente și astfel nefericirea intangibilității și netrăirii fanteziei pozitive sau dimpotrivă, frica de eventualitatea trării fanteziei negative sunt pe măsură.
„Iubire”, „ură”, „moarte”, „viață”, „război”, „pace”, „popor”, „patrie”, „prinț-prințesă”, „bun”, „rău”, „spiritual”, „smerenie”, „mândrie”, „depresie”, „anxietate”, „traumă”, „boală”, „abundență”, „bogăție”, „performanță”, „știință”, „leader”, „holistic”, „sustenabilitate”, „incluziune”, „reziliență”, „cultură/gândire regenerativă” și poate deasupra tuturor „fericire”, sunt exemple de concepte mai vechi sau mai noi, cu autoritate mai mare sau mai mică asupra gîndirii și, ca urmare, a felului în care ființa umană percepe realitatea.
Sunt cuvinte importante, care inspiră, inhibă, cresc, doboară, dau viață sau omoară conform autorității pe care societatea în întregul ei le-a oferit-o.
Sunt utile în continuare exprimării și comunicării, pentru că încă nu putem comunica telepatic sau codifica exprimarea precum programele IT, dar conștientizarea distanței dintre conceptul gândit și realitatea concretă de zi cu zi, precum și liniștirea generalităților printr-o abordare echilibrantă cu mesaje mai clare și concrete este necesară.
Paradoxal, dar probabil că succesul platformelor și aplicațiilor precum youtube sau tik tok, care au răspândit comunicarea audiovizuală arată și faptul că limbajul nonverbal are un rol din ce în ce mai important în echilibrarea și eficientizarea comunicării.
Simplu spus, din spatele tastelor, ascuns după o poză aleasă, poți scrie credibil despre concepte “înălțătoare” dar filmul arată repere vizuale care dezvăluie realitatea cu acuratețe mai mare.
Temele momentului sunt sustenabilitatea și cultura-gândirea regenerativă pe de o parte și inteligența artificială, mișcarea startup și spațiul virtual pe de altă parte, fără a se înțelege că unele le exclud pe celelelate.
Sustenabilitatea și cultura-gândirea regenerativă se doresc a fi un motor, o sursă de energie curată și cu sens, pentru o societate umană aflată în criză de identitate și într-o remodelare atât de rapidă și puternică încât majoritatea reperelor anterioare se schimbă sau dărâmă cu o rapiditate cu care nu suntem obișnuiți.
Totul pare că se scurge printre degete și avem nevoie de ancore.
Și totuși, nicio ancoră nu ne va ajuta cu adevărat dacă nu este ancorată corect, dacă folosim în continuare concepte gen „sustenabilitate” sau „cultură-gândire regenerativă” ca instrumente politice, de vânzare, sau ca praf în ochii semenilor noștri, așa cum facem cu alte concepte din lista de mai sus.
Ancorele pot fi ancorate doar în interiorul nostru și conceptele reale pot fi doar corespondențe ale gândirii conștiente, echilibrate și mature a ființei umane.
Sustenabilitatea sau cultura regenerativă se propagă din interior spre exterior, din prezența, claritatea și echilibrul cu care gândesc, iau decizii independente sau poate chiar interdependente și contributive la un moment dat. Din prezența, claritatea și echilibrul cu care relaționez, creez sau recreez organizații, sisteme, tehnici, industrii, construiesc locuințe și toate cele necesare viețuirii și nu în ultimul rând procreez.
Dintr-o stare de dependență față de mizele percepției care formează realitatea personală, sustenabilitatea este și va fi în primul rând o miză cu plus pentru unii și minus pentru alții.
Conceptele congruente sustenabilității, „dezvoltarea personală”, „autocunoașterea”, „cunoașterea lumii”, „conștiența”, „holismul”, au trecut demult de postura de hobby, de încercat apa cu degetul ca să constat că-i udă și sunt azi mai mult o cale de „supraviețuire” într-o lume în schimbare majoră, rapidă si fără cale de întoarcere. (ceva mai concret pe această temă, ca exemplu raportat la societatea românească, aici)
Este necesar un proces adaptiv de deconstruire a unor tipare ale hărții noastre mentale, întregire a percepțiilor, cultivare a prezenței, extindere a conștienței, proces care necesită învățare, înțelegere și determinarea de a fi all in.
Este o alegere pe care pot învăța să o fac în permanență, nu este simplu sau rapid, dar este ceea ce Existența susține necondiționat cu resurse nelimitate.
Este, așa cum am scris și în articolele și postările anterioare, intenția cu care dezvoltăm „Proiectul de documentare și cercetare Comunitatea sustenabilă Pădureni”, căruia-i putem aduce și atributul conceptual de Startup Social, ca să-i oferim resurse disponibile din cât mai multe zone.
Un exemplu concret din ceea ce reprezintă intenția Pădureni este faptul că știm că sănătatea fizică și mentală se construiesc și întrețin permanent și sunt o rezultantă a modului în care gândesc și acționez, a modului în care mă identific și mă raportez la Existență.
Proiectul este aproape de natură, pentru că, printre altele, în “procesul adaptiv de deconstruire a unor tipare ale hărții noastre mentale, întregire a percepțiilor, cultivare a prezenței și extindere a conștienței” sunt necesare repere sănătoase pentru creier, repere naturale, cicluri naturale, palpabil, sunete, culori, mirosuri, forme și texturi vii, ființe, chimia și energia firească, naturală, astfel încât viața să recunoască viața și procesul de percepere a omului în Tot să fie susținut.
Miza principală fără de miză este să începem să ne privim ca Tot, toate manifestările reale, atât cele tangibile, cât și cele intangibile și să ne recunoaștem astfel.
Proiectul se îndreaptă pas cu pas spre nașterea sa în plan material și dacă te inspiră în vreun fel și vrei să fii parte în mod concret într-unul din diversele moduri în care proiectul are sau va avea nevoie, ești binevenit.
Ești la fel de binevenit dacă vrei să fii poate observator, să ne citești și susții fie prin îndoială și provocare, fie prin apreciere și popularizare.
Ca notă de final importantă pentru orice dezvoltăm, gândim, emitem, este recunoștința, vibrația echilibrantă care se naște ca urmare a gândului integrat și simțit și pe care o putem aduce uneori printr-un Mulțumesc, Mulțumesc că ești aici, în directă corespondență cu gândurile și viul din mine!
Continuăm curând despre Viața la Pădureni.